Baza creșterii armonioase a unui copil este acceptarea regulilor, deoarece promovează capacitatea de a coexista cu ceilalți. Cu ajutorul sportului și al vieții de grup
de Ezio Aceti
A parcurgerea etapelor de dezvoltare a copilului în școala primară, vom discuta acum despre creșterea sa socială, în special despre regulile de viață cu ceilalți, apoi despre sport și grup.
1. Reguli și viață cu ceilalți
Să ne întrebăm: cum experimentează copiii de vârsta școlii primare regulile? Își pot înțelege substanța?
Vârsta de la 6 la 8 ani este o vârstă de mare expansiune intelectuală și poate
Se poate întâmpla așadar ca fetele și băieții, într-un fel de anticipare a adolescenței, să conteste regulile stabilite și urmate de părinți. Ei folosesc această strategie pentru a înțelege dacă regulile sunt cu adevărat importante și nu arbitrare și dacă părinții sunt consecvenți și hotărâți în aplicarea lor. Când regulile sunt adecvate vârstei și adulții sunt consecvenți în a cere conformarea, uneori copiii pot protesta sau nu se supune, dar apoi ajung să înțeleagă că regulile nu numai că indică o cale, ci au și valoarea de a le proteja.
Care este atunci educația corectă? Educația la această vârstă poate fi definită ca un „acord”. Este o formă de contract și înțelegere, care conturează modul de conviețuire între oameni mari, autonomi, capabili să decidă și să își păstreze angajamentele. De fapt, acum copilul este potențial crescut și o relație care îi respectă demnitatea trebuie să-i promoveze autonomia, permițându-i încetul cu încetul să devină independent. Așa cum se întâmplă în rândul adulților, atunci ar fi important să se pună de acord asupra tuturor și să-l ajute să mențină aceste acorduri, în ciuda eforturilor și sacrificiilor pe care acestea le presupun uneori.
Totuși, trebuie menționat și faptul că, datorită educației gestionate preponderent de figura maternă și preponderent de cadre didactice, dezvoltarea autonomiei este adesea compromisă și încetinită. De fapt, mama încă simte că copilul este prea mult „parte din ea însăși” și îi este foarte greu să-l ia în considerare în autonomia și libertatea lui de gândire.
Astfel se întâmplă ca modalitatea relațională să fie încă prea caracterizată prin impunere, prin „contabilitatea” a tuturor mamei și să existe adesea interferențe reale în activitățile copilului. Toate acestea se datorează în mare parte lipsei unui tată, care, la această vârstă a copilului, delegă educația aproape exclusiv mamei. Dacă este adevărat că tații de astăzi nu sunt capabili să educe ca mamele, această situație de delegare va trebui neapărat depășită. Încă de la naștere și din anii grădiniței, copilul are nevoie de ambii părinți, chiar dacă, în principal, mama este responsabilă pentru îngrijirea necesară. Dar în faza de școală elementară copilul are nevoie de tatăl său mai presus de toate și este important ca acesta să se desprindă de mama sa, pentru a fi din ce în ce mai independent în realitate.
Cel mai important sistem pentru a facilita această autonomie este „sprijinul”. De fapt, este esențial ca copiii să fie capabili să creadă în propriile abilități, în ciuda greșelilor datorate lipsei de experiență și imaturității. Trebuie să-i sprijinim atunci când se descurcă bine, demonstrându-ne bucuria și recunoștința pentru rezultatele obținute. Desigur, trebuie să-i susținem chiar și atunci când rezultatele sunt negative, exprimându-ne dezamăgirea, dar încurajându-i cu privire la capacitatea lor de a începe din nou.
Adevăratul „sprijin” se manifestă
când avem încredere în ei și îi ajutăm să-și organizeze timpul (studiu, joacă etc.), dar mai ales când îi ajutăm să-și gestioneze școala, implicându-i în conversațiile cu profesorii și sprijinindu-i de fiecare dată când apare orice dificultate în clasă. Toate acestea nu ne împiedică să-i admonestăm atunci când nu sunt sinceri sau nu manifestă un comportament antisocial sau dominator: acestea sunt oportunități de a-i ajuta să înțeleagă că realitatea este obositoare, dar că poate fi guvernată fără a lăsa loc manipulării și minciunii.
2. Sportul și grupul
Este extrem de important să încurajăm includerea fetelor și băieților în grupuri sportive care ajută atât dezvoltarea motrică, cât și socială. Viața de grup este așadar extrem de importantă pentru însuşirea regulilor care vor favoriza comunicarea empatică, utilă pentru a-i ajuta pe copii să „se pună în locul celuilalt”.
La aceasta varsta, mai ales in primele relatii de grup, este usor sa gresesti si sa te demoralizezi de greselile cauzate celorlalti si tie insuti. Tocmai din acest motiv este extrem de important să predăm o valoare fundamentală pentru ființe umane: toleranța. De fapt, tolerarea ne ajută să înțelegem că totul poate fi schimbat, scuzat, reconstruit, atâta timp cât ținem cont că putem greși și că fragilitățile noastre vor ieși la suprafață. Atunci este necesar să-l ajutăm pe copil să se accepte așa cum este.
Atractia pe care multi copii o au pentru copiii de la aceasta varsta Super eroi reprezintă dorința de a nu greși, de a fi o persoană care câștigă mereu, de a face mereu bine. Dar știm că copilul nu este un supererou care nu greșește niciodată: este o ființă umană fragilă, dar cu voință și angajament se poate îmbunătăți. De asemenea, știm că voința și angajamentul fără toleranță față de propriile greșeli favorizează narcisismul și eficiența ca valoare fondatoare a existenței. A te ierta pe tine și pe ceilalți este baza unei creșteri sănătoase și armonioase, deoarece promovează egalitatea și conviețuirea.