it IT af AF zh-CN ZH-CN en EN tl TL fr FR de DE iw IW ja JA pl PL pt PT ro RO ru RU es ES sw SW vi VI

700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri

de Stefania Severi

Încheiem scurtele noastre întâlniri cu Dante amintind de capodopera sa, Comedìa, căreia Giovanni Boccaccio i-a atribuit ulterior adjectivul „Divin”. În Comedia, pe care o numim acum Comedie, Dante povestește călătoria sa în cele trei tărâmuri ale vieții de apoi pornind din Iad și apoi înfruntând muntele Purgatoriului și, de pe vârful acestuia pe care se află Paradisul Pământesc, urcând spre Paradis.

În primele două regate este călăuzit de poetul Vergiliu, în timp ce în Paradis Beatrice îl însoțește, întruchipând-o pe Sophia, Înțelepciunea Divină, transportându-l prin ceruri spre Empyrean, unde pentru o clipă poate cuprinde lumina lui Dumnezeu o călătorie de purificare atât pentru autor, cât și pentru cititorii săi. 

Poezia este împărțită în trei cântări, fiecare din 33 de cânte, cu excepția Infernului care are 34, deoarece există un proem canto; fiecare canto este alcătuit dintr-un număr variabil de versuri adunate în triplete. Versetele sunt 14.233 în total. Trei este numărul care se repetă pe tot parcursul poemului și este numărul perfect al Treimii. În ultima perioadă, studiile de numerologie în Comedie s-au înmulțit și de interes deosebit au fost, în acest sens, conferințele prof. Franco Nembrini lansat de SAT 2000. Legăturile nu sunt doar numerice, ci și conceptuale, de exemplu cele VI cânte ale Iadului, Purgatoriului și Paradisului, sunt cântecele politice în care Dante vorbește respectiv despre Florența, Italia și Imperiu. O altă legătură este cuvântul „stele” cu care se termină toate cele trei cântări: ieșind din Iad Dante exclamă «Și apoi am ieșit să vedem din nou stelele»; curăţit în Purgatoriu este „curat şi dispus să se înalţe spre stele”; în Paradis reușește pentru o clipă să aibă viziunea lui Dumnezeu „dragostea care mișcă soarele și celelalte stele”.

Dante indică începutul călătoriei sale pe 25 martie, care a fost recent aleasă ca zi a lui Dante, ziua dedicată acestuia, în anul primului jubileu din istorie, proclamat de Papa Bonifaciu al VIII-lea, 1300.  Scrierea textului s-a desfășurat de-a lungul mai multor ani, de la începutul anilor 1300 până în jurul anului 1319, iar, încetul cu încetul, limba s-a rafinat până a ajuns, în Paradiso, la forma unui ilustre vernacular. 

Cum a luat naștere structura comediei și toate referințele conținute în ea? Dante a extras din numeroase surse, în primul rând din Biblie, transformându-le uneori, dar a creat și situații absolut originale. 

Interesantă este alegerea lui Vergiliu ca ghid, de fapt Dante vede în el nu doar scriitorul rafinat al epocii lui Augustus, ci și, și mai presus de toate, interpretarea sa profetică, tipică culturii medievale care, în a sa IV Egloga Bucolilor. , a identificat predicția nașterii lui Hristos. Mai mult, Vergiliu în Eneida vorbește despre o călătorie în Hades, aceea a lui Eneas pentru a putea vorbi cu tatăl său Anchises și a atrage speranțe pentru viitorul Romei. 

Multe dintre elementele Iadului au fost sugerate de reprezentările Judecății de Apoi care împodobeau bisericile vremii. În special, Dante a văzut mozaicul Baptisteriului San Giovanni din Florența, unde Coppo di Marcovaldo îl înfățișase pe Lucifer cu trei guri cu care zdrobește tot atâtea oameni blestemati. Imaginea se întoarce prompt în Iad unde cei trei blestemati sunt Iuda, trădătorul lui Hristos, Brutus și Cassius, trădătorii lui Iulius Caesar. 

În Comedie sunt influențe ale gândirii lui Platon, ale lui Aristotel și ale lui Eticii Nicomahe, ale Părinților Bisericii și mai ales ale Sfântului Toma. Din versurile lui Dante reiese o cultură vastă în care pasiunea politică, profunzimea gândirii teologice, cunoștințele filosofice, adnotările istorice, amintirile literare se îmbină armonios într-un vers elegant care se leagă de Dolce Stil Novo. Odată cu Comedia s-a născut prima capodopera în italiană.