În România cu călugărițele guanelliene acum și Slujitorii Carității. Ei continuă slujirea prețioasă pentru persoanele cu dizabilități începută de Maica Tereza de Calcutta. Pentru o investiție de mijloace bat la ușa Cuvioasei Uniri.
al pr. Gabriel Cantaluppi
SDon Guanella scria că „a face bine preoților bătrâni și binevoitori a fost întotdeauna o sursă de binecuvântare pentru Casa Providenței”, pentru că datorită lor a reușit să-și extindă munca în locuri unde nu și-ar fi imaginat niciodată. La invitația unui preot român, invitat al Casei Santa Maria della Provvidenza din Roma, călugărițele guanelliene au deschis o lucrare de binefacere în România, care fusese recent eliberată de regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu.
Era 1993 și alegerea a căzut asupra Iașiului, oraș universitar de aproximativ jumătate de milion de locuitori din nord-estul României, la granița cu Moldova. Munca călugărițelor conduce în prezent un azil de bătrâni pentru bătrâni, o ciorbă pentru cei săraci și o reședință de studenți pentru fete; în România există și alte două prezențe feminine guanelliene, la Sagna și Scheia, cu activități de promovare a copiilor și angajament pastoral. Și unele tinere românce au îmbrățișat și viața religioasă printre Fiicele Sfintei Maria a Providenței.
În 2015, anul centenarului morții lui Don Guanella, în unele localuri cedate de călugărițe, Slujitoarele Carității au început un centru de formare pentru tinerii care se pregătesc pentru viața consacrată guanelliană. La 21 septembrie 2017, în cadrul unei solemne celebrare euharistică prezidată de episcopul diecezan Monseniorul Petru Gherghel, cinci dintre ei au primit o troiță în semn de bun venit în „Casa de discernământ vocațional San Luigi Guanella”. În anii următori, în jur de treizeci de tineri au fost ajutați să discute despre planul de viitor al vieții lor: unii au decis să aleagă viața religioasă. În octombrie 2021 doi tineri, Andrew și Josif, au început noviciatul la București, conduși de fratele lor indian, părintele Sebasthiyan Arockianathan, maestru de novici. Atunci promisiuni bune!
În sfârșit, trebuie adăugat că la 22 iunie 2019 șaisprezece mireni din Sagna, Scheia și Iași au făcut prima promisiune în Asociația Cooperatorilor Guanellieni: a treia ramură a marii noastre Familii Guanelliene s-a născut și pe pământ românesc.
În Iași, ca și în alte orașe din România, trăiesc un număr semnificativ de persoane fără adăpost, care s-au găsit fără muncă după închiderea marilor industrii susținute de regim comunist. În plus, mulți tineri, când împlinesc optsprezece ani, sunt externați din orfelinate și se trezesc fără sprijin, așa că după scurt timp se trezesc pe drum. Seminariștii colaborează activ pentru a „atinge mâna”, adică cu activități de ajutor și sprijin. În ultima perioadă de pandemie, chiar și cu toate precauțiile, „imaginația de caritate” la care ne îndeamnă Papa Francisc nu a dispărut. Așadar, apropierea prin telefoane sau mesaje s-a adăugat gesturilor concrete de solidaritate precum distribuirea de alimente, mese calde și îmbrăcăminte, care, într-un fel, își propun să-i ajute pe cei mai slabi.
Don Guanella iubea în mod deosebit câțiva oaspeți din casele sale, pe care, după exemplul lui Cottolengo, îi numea „fii buni”. Chiar lângă București, în zona Chitila, călugărițele Maicii Tereza de Calcutta le deschiseseră un centru: le primiseră când erau copii mici și acum au între 30 și 45 de ani; maturitatea lor constituie o dificultate nu mică. Din anul 2021, Slujitorii Carității și-au asumat misiunea călugărițelor Maicii Tereza și au deschis astfel o a doua casă în România, folosind ajutorul novicilor. Așa se împlinește scopul lui Don Guanella, adică novicii „nu numai să fie sfătuiți, ci și porunciți să facă lucrări și exerciții de caritate, precum asistența bolnavilor, catehismul bătrânilor cronici și altele asemenea. Într-adevăr și mai ales îngrijirea bolnavilor este o obligație a Regulii; pentru că nimic nu este mai bun decât aceste exerciții de informare a novice-ului în spiritul credinței și al carității” (Regulamente 1910). Cât de dragi le-au fost Fondatorului acești săraci oameni se exprimă în cuvintele sale, care într-un vocabular învechit pentru noi reflectă un mare respect și afecțiune: „Dacă este adevărat că fiecare om are un suflet, și ei merită atenția noastră, ar trebui spune respectul nostru, pentru că sufletul inconștient al acestora reflectă ceva de inocență infantilă. Printre ei strălucește adesea o licărire de inteligență și chiar și atunci când aceasta este ascunsă, inima rara nu se dezvăluie a fi dulce și sensibilă și, în general, se poate spune că „copiii buni” - așa cum sunt numiți printre noi. - sunt plini de afectiune pentru oricine le face bine.”
Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană a fost necesară adaptarea la reglementările privind lucrările de asistență și educație; deci si aceasta lucrare de la Bucuresti, pentru a-si continua misiunea, trebuie sa intreprinda lucrari totale de renovare si imbunatatire. Aceasta este o întreprindere mai mare decât puterea micii comunități guanelliene românești în vremuri normale; acum dificultățile au crescut enorm ca urmare a agresiunii ruse împotriva Ucrainei.
Cuvioasa Unire a Tranzitului San Giuseppe, prin ajutorul multor binefăcători, vrea să devină un canal al Providenței pentru ca o nouă profeție a carității să poată lumina capitala României. În următoarele numere ale La Santa Crociata vom continua să informăm cititorii noștri despre modul în care această lucrare continuă.
21 septembrie 2015, la Iași, binecuvântarea Episcopului dependențelor Casei de formare, vândută în
împrumutat de Fiicele Santa Maria dlla Provvidenza Slujitorilor Carității.