it IT af AF zh-CN ZH-CN en EN tl TL fr FR de DE iw IW ja JA pl PL pt PT ro RO ru RU es ES sw SW vi VI

de Gianni Gennari

Continuăm călătoria îndreptată spre cunoașterea credinței noastre, întemeiată pe Primul și Noul Testament și exprimată în Crez încă din vremurile Bisericii apostolice. În Biblie, încetul cu încetul, adaptându-se la capacitatea oamenilor, de la Avraam încoace, până la Moise, la Profeți și în cele din urmă la Apostoli, a sosit vestea deplină a mântuirii în Iisus Hristos. Am venit, ultima dată, să descoperim că în vechea revelație biblică, din Avraam, tocmai pentru profeți, singurul mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu este să nu ridicăm privirea, ci să recunoaștem cu fapte adevărata sa imagine în fratele om, ascultând glasul Lui care a cerut tocmai asta în „Zece Cuvinte”. Dumnezeu este „cunoscut” – ne spun profeții, chiar dacă sensibilitatea noastră poate nu este încă obișnuită să înțeleagă pe deplin noutatea cuvântului lor – doar dacă este „recunoscut” în fratele său. Poruncile, de la a treia încoace - am văzut-o până aici - vorbesc doar despre relația noastră cu alți oameni...

de Ottavio De Bertolis

Am ajuns la sfârșitul Decalogului și combinăm ultimele două porunci, sau cuvinte, cele care în mod tradițional merg sub un fel de dublare: „să nu dorești soția altuia” și „nu dorești lucrurile altora”. Le unificăm într-un singur „nu doriți”, care este un fel de cel mai mic numitor comun.
Pentru a începe să lămurim sensul acestui Cuvânt, trebuie în primul rând să distingem între „dorințe” și „pofte”, sau capricii. Dorința este ceva profund, care ne sculptează identitatea și care constituie ceea ce ne-a creat Dumnezeu: deci cineva poate dori să studieze fizica, sau să fie astronaut, sau să devină tată, sau să se consacră lui Dumnezeu. Aceste tipuri de dorințe spun însăși vocația noastră : orice alt tip de experiență va fi mai puțin semnificativ și important pentru cei care le trăiesc, iar aceste dorințe vor rămâne probabil adânc înrădăcinate în noi, depășind orice dovezi contrare sau adverse. Poate fi greu să-i rămânem fideli, dar nu este imposibil, iar efortul depus în acest sens va contribui la a ne face să ne simțim noi înșine, autori și protagoniști ai alegerilor noastre. Dorința adevărată este de neșters, tocmai pentru că, în cele din urmă, vine de la Dumnezeu.

a Maicii Anna Maria Cánopi

Domnul are planuri necunoscute nouă și mereu surprinzătoare. Copacul înrădăcinat pe stânca insulei San Giulio, care crescuse imprevizibil, era gata să transplanteze niște lăstari în altă parte. Și au fost mulți episcopi care au venit să ne ceară - aproape să ne implore - să ne dăm prezența și eparhiilor lor. Printre cererile numeroase și continue am putut satisface unele.
În Valle d'Aosta, la 12 octombrie 2002 s-a născut Prioratul «Regina Pacis». Mănăstirea este creată din renovarea unor „grange” rustice medievale ale canoanelor Marelui San Bernardo. Ca într-un leagăn, înconjurat de munți, alături de Casa Ospitalieră a Canoanelor, a crescut treptat și comunitatea „Regina Pacis”, formată inițial din șapte membri. Acum sunt vreo cincisprezece călugărițe. Activitățile pe care le desfășoară sunt, într-o măsură proporțională, unele dintre cele deja învățate în mănăstirea de pe insulă, în special veșminte sacre, icoane și diverse meșteșuguri.

de Gianni Gennari

A opta întâlnire: reluăm călătoria pentru „a vedea mai bine”, chiar și cu săracii noștri ochi ai minții și inimii, realitatea lui Dumnezeu revelată în istorie lui Avraam și urmașilor săi, și apoi dăruită definitiv ca Mântuitor în Isus, Dumnezeu și Fiu al lui. Dumnezeu ne spune că „S-a făcut om”, întrupat în pântecele unei femei din Nazaret, numită Maria, a murit răstignit și a înviat pentru noi ca Mesia și Mântuitorul care, ieșind din istorie răscumpărat de El, ne-a dat Duhul Sfânt. , creând astfel un Popor chemat definitiv la mântuire prin har și milă, acel „Popor al lui Dumnezeu” pe care noi îl numim „Biserică”.