Ce bucurie frumoasă este să ne putem saluta din nou în această seară, în mod ideal să ne strângem mâna, să ne uităm unul în ochii celuilalt și să ne transmiteți o privire de simpatie și, în mod ideal, să faceți o călătorie împreună, să conversați, să ne rugăm, să medităm, contempla.
A noastră este o întâlnire de rugăciune, de reflecție, o conversație între prieteni, așa cum spunea Papa Francisc în urmă cu câteva zile despre femeia samariteancă, lăsând ulciorul la fântână, eliberându-se de griji și alergând să vestească bucuria de a fi găsit în Isus punct fix al vieții noastre.
Aș vrea să-mi amintesc ce spunea un rabin despre caritate: „Dacă vrei să ridici un om din noroi și nămol, să nu crezi că poți sta deasupra, mulțumindu-te să-i întinzi mâna. Și tu trebuie să cobori în nămolul și noroiul lui și să-l apuci cu mâinile puternice și să ți-l aduci înapoi în lumină.” Isus S-a coborât din splendoarea cerului și S-a coborât la noi.